luni, 17 decembrie 2012

Dormitul pe burtă poate genera dureri cervicale!


Din categoria -  „Bombă cu ceas”

Obișnuința de a dormi pe burtă - o problemă?! Coincidență sau nu, o bună parte din clienții mei care vin pentru tratamentul unor dureri cervicale de genul: spondiloză cervicală, dureri de bază de craniu, torticolis, dureri de ceafă, de umeri, junghiuri intercostale în 1/3 superioară a toracelui dorm pe burtă sau aproape pe burtă

Mare majoritate au activitate de birou dar nu la serviciu li se declanșează durerea ci, de regulă, fie îi scoală noaptea din somn, fie devin conștienți de ea dimineața la trezire. Uneori, durerile cervicale se diminuă peste jumătate de oră de la trezire și apoi, după o perioadă variabilă de timp se acutizează direct proporțional cu munca pe care o au de făcut. Alteori, după trezire, durerea se accentuează și devine o problemă greu de suportat peste zi. 

La primele evaluări am observat că mobilitatea cervicală tinde să fie mai mare la componenta de rotație axială pe partea pe care ține răsucit capul în mod preponderent în tipul somnului și destul de limitată pe partea opusă. Întrebarea pe care mi-am pus-o (cine a fost mai întâi – oul sau găina?) a fost: dormitul pe burtă  pe de o parte poate genera blocaje articulare care pot produce în timp dezechilibre posturale și în final la durere sau prezența altor cauze externe zonei cervicale (cum ar fi structura saltelei, gradul de oboseală, duritatea și mărimea pernei, temperatura ambientală, etc.) face ca, pe parcursul somnului, persoana să-și forțeze articulațiile și să determine apariția durerilor cervicale – acestea fiind doar o consecință?!

Răspunsurile sunt diferite de la un pacient la altul. La unii poziția de somn poate fi cauza, la alții un efect al unui lung lanț de tip „domino”, dar de cele mai multe puțin din amândouă – adică și efect dar și cauză. Diferențele au fost date de tipul de dormit pe burtă și de prezența unor deviații de coloană. Se pot descrie cel puțin 2 forme de dormit pe burtă …sau aproape pe burtă.


Prima poziție - când persoana doarme efectiv cu fața în jos, capul mult rotat pe o parte, unul sau ambele brațe ridicate. Ridicarea ambelor brațe face posibilă ridicarea toracelui și respirația. Dacă există dureri de umeri și brațele nu mai pot fi la fel de mult ridicate atunci răsucirea capului va fi mai accentuată. De regulă, persoanele care dorm în acestă poziție nu au nevoie de pernă. Dacă, din greșeală, peste noapte dau de perna partenerului, de o bucata de plapumă sau ceva pe care să ridice puțin capul, ori lasă ambele brațele pe lângă corp - se pot scula cu dureri cervicale de aceeași parte cu zona de rotație a capului, senzație de dislocare a mandibulei (dacă s-au sprijinit în bărbie)- cu dificultate de a închide și deschide gura, blocaje și dureri interscapulare (între umeri).

O a doua poziție, mai des întâlnită este „aproape pe burtă” confundată de multe ori cu poziția pe o parte dar răsucită către în jos, cu genunchiul piciorului de deasupra mult proiectat înainte . Din cauză că, de regulă, aceste persoane dorm pe o parte au nevoie de o perna care să le umple spațiul dintre ureche și pat dar uneori, în somn, se întorc aproape pe burtă se trezesc cu capul mult răsucit pe o parte și destul de ridicat. Până la 20-30 ani (când osteofitele nu sunt foarte evidente (ciocurile de la coloană)) dimineața ai doar o contractură și uiți  în 10-30 minute că ai dormit „prost”. După 25-35 de ani te poți trezi cu un torticolis dat de iritarea unei rădăcini nervoase, gâtul simțindu-se bine doar dacă va rămâne înclinat pe o parte și ușor rotat spre partea opusă. Uneori, orice mișcare de rotație poate produce dureri foarte vii și extrem de neplăcute…dar mai ales panică că nu îți poți  găsi o poziție bună de lucru sau somn pentru încă 5-10 zile. Partea proastă este că fără terapie de specialitate poți intra într-un cerc vicios: durerea determină contractură reflexă => modificarea axei naturale de rotație => compresiune pe disc => compresiune pe rădăcina nervoasă => durere care poate duce chiar la hernii de disc dacă nu sunt tratate la timp.

 Dacă durează mai mult timp sau dacă se întâmplă frecvent atunci putem avem de a face cu modificări psiho-emoționale ale percepției durerii, când frica de durere și uneori panica fac ca percepțiile să fie mai acute și să determine reacții de apărare mai violente sau mai devreme decât ar trebui, ceea ce poate duce la apariția sau agravarea unor hernii de disc => permanentizarea durerii.

Ce este de făcut? Tipul de somn este foarte greu de modificat… Cu toate că te poți culca pe o parte te poți trezi pe burtă dacă așa ești obișnuit, cu toate durerile aferente. Deci …ce este de făcut?

Poți modifica tipul de saltea pe care dormi, prezența sau absența pernei conform cu stilul de dormit, poți preveni blocajele cervicale făcând în mod regulat exerciții de gimnastică pentru gât și cap. Dacă te scoli cu gâtul înțepenit și cu dureri acute la răsucire ar fi vremea să vezi un kinetoterapeut sau un medic de recuperare iar experiența mea spune ca rezultatele cele mai bune se pot obține în primele 3 ore după trezire. Dacă torticolisul s-a instalat, iar contractura musculară e foarte puternică atunci cele mai bune recomandări ar fi să porți  3-4 zile un guler cervical gen „Minerva” și să căutați un cabinet cu fizioterapie cât mai aproape de casă astfel încât deplasarea până la cabinet să nu-ți facă mai rău decât fizioterapia poate repara. Apoi, după diminuarea durerilor acute, ar trebui să reveniți la gimnastică terapeutică sub îndrumare pentru ca aceste episoade să nu se repete prea curând sau să nu determine aceleași dureri cu aceeași intensitate. La acestea nu ar strica o analiză ergonomică a somnului sau a locului de muncă acestea fiind factori favorizanți în recurența durerilor cervicale. 



Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut
tel - 0728238023
E-mail - claudiu.andron@gmail.com

luni, 10 decembrie 2012

Cadouri generatoare de scolioză




Eram în primii ani după terminarea facultății și eram fericit pentru orice evaluare posturală la care nu găseam probleme evidente de statică vertebrală la copii. De aceea, îmi amintesc de un caz aparte: fetița unor prieteni la care ajungeam o dată la 3-4 ani,  pe care am evaluat-o prima oară când avea aproape 6 ani. Un copil normal, fără tendințe spre scolioză, fără sechele de rahitism, destul de înaltă pentru vârsta ei, încă destul de mobilă, poate prea mobilă, căreia nu îi plăcea să iasă afară la joacă, dar care iubea telenovelele. Am fost bucuros să anunț părinții că nu au motive de îngrijorare la acel moment. Am repetat evaluarea peste 3 ani și am găsit o scolioză destul de evidentă cu torsiune vertebrală (cu o mică gibozitate la aplecarea înainte din poziția ortostatică =  „în picioare”). 

A fost un mic șoc și pentru mine și pentru părinți, care nu observaseră schimbările produse în ultimii ani și datorită intimității crescute pe care o acordau fetiței, hainelor largi purtate preponderent de tânăra domnișoară dar și pentru că se relaxaseră după ultima evaluare.
La aplecarea înainte se poate observa o parte din torace ridicat
 = gibozitate= scolioză cu rotație vertebrală

Am avut o lungă discuție și cu părinții și cu fetița despre cum stă pe scaun la școală sau acasă, cum doarme, ce și cum se joacă….. și nu am putut găsi nimic ciudat care să justifice acea deformație a colonei vertebrale, fără traumatisme în ultimii ani, fără stat exagerat de mult pe scaun la teme sau jucat la PlayStation (pe care nu îl avea), cu alte cuvinte - fără alte cauze aparente. Obosit de încercat de descoperit cauza am rămas de vorbă cu părinții pentru a stabili cam ce ar trebui făcut din punct de vedere al recuperării ulterioare prin kinetoterapie iar domnișoara s-a dus la ea în cameră. Înainte să plec am trecut pe la ea să îmi iau rămas bun. Când am deschis ușa am văzut-o pe scaunul de birou rotată mult spre dreaptă și uitându-se în dreapta sus la televizorul  prins în perete cam la 2 m înălțime (singurul loc unde ar fi avut loc la ea în cameră), televizor pe care îl primise cadou cu un an în urmă, ca urmare a rezultatelor foarte bune la învățătură. Stimulată fiind de multitudinea telenovelelor pe care le putea urmări dacă-și menținea rezultatele la învățătură, se mobiliza excelent în pauzele publicitare și în timpul dintre seriale și studia intens și cu spor pentru 20-30 de minute iar apoi 40-50 min. stătea într-o permanentă rotație spre „sursa” deviației coloanei sale vertebrale.

Chiar după ani de terapie și renunțat la televizorul din cameră scolioza nu a mai putut fi total îndreptată și asta doar după un an de "stat aiurea" pe perioada a 1-2 pusee de creștere.

Ce am învățat din această experiență?!

Se poate face și dezvolta o scolioză și dacă menții poziții asimetrice destul de mult timp cu rezultate aproape permanente asupra coloanei vertebrale.

Este mai ușor să previi formarea și agravarea unei scolioze decât să o tratezi după ce s-a instalat.

Dacă părinții oferă excesiv de multă intimitate, nu discută despre modificările corporale ce apar odată cu vârsta, nu își observă copilul cu neutralitate riscă să nu observe la timp apariția unor deformări cu tendință de permanentizare ale coloanei vertebrale.

Recomandări pentru părinți
-  să măsoare la 2-3 luni copilul observând și notând creșterea lui în înălțime chiar până la vârsta de 18-19 ani;
- să stimuleze copilul la activitate fizică mai intensă după perioadele de creștere în înălțime, pentru prevenirea destabilizării coloanei;
- să adapteze permanent înălțimea scaunului și a mesei la care sta copilul conform înălțimii pe care o are;
- să verifice postura copilului pe perioada de efectuare a temelor dar și atunci când se joacă pe telefon, PlayStation sau calculator și nu permită menținerea unor posturi asimetrice lung timp, statului pe scaun sau în fotoliu mai mult de 40 min. la rând etc.; (pentru a cunoaște mai bine ce este normal, este bine de luat legătura cu un kinetoterapeut pentru a le explica aceste lucruri),
- să observe cu neutralitate dacă în poziția ortostatică [în picioare, călcâiele apropiate, genunchii extinși, mâinile pe lângă corp, capul în poziție maxim ridicată, privirea înainte (fără a ridica bărbia)] -  linia umerilor este paralelă cu linia șoldurilor și cele două cu solul, dacă abdomenul este sau nu proeminent, zona lombară este sau nu prea bombată sau spatele prea cocoșat sau drept ca o linie, dacă din spate, creștetul, linia gâtului, linia coloanei, pliul interfesier, linia dintre genunchi și linia dintre călcâie sunt pe aceeași verticală, sau din lateral – mijlocul urechii (tragusul), mijlocul umărului, mijlocul șoldului , genunchiul și glezna se afla pe aceeși linie. Dacă observă orice dezaliniere este momentul să sune un kinetoterapeut pentru o evaluare posturală.
 
-  să ceară ajutorul unui kinetoterapeut dacă observă sau crede că observă anomalii de aliniere ale coloanei vertebrale, toracelui sau membrelor;
Am spus mai sus „cu neutralitate” pentru că trebuie evitată fie situația în care „puiul” este perfect iar părintele îl privește admirativ, fie situația în care părintele este excesiv de critic. 


Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut
tel - 0728238023
E-mail - claudiu.andron@gmail.com 


vineri, 7 decembrie 2012

Sărbătorile de iarnă, perdelele și durerile de umăr


Din categoria – „Unde dai și…unde crapă”


Acum câteva săptămâni o ajutam pe mama mea să pună o perdea și după câteva minute am simțit o mică jenă în umărul drept care avea tendință de acutizare. Am lăsat ușor mâinile în jos, m-am oprit 5 min și am continuat după aceea să termin de pus perdeaua. Am făcut pauza pentru că mi-am amintit de unul din cazurile pe care le-am avut acum câțiva ani.

Era o doamna de cca. 60 ani care a venit cu un umăr blocat. Avea o mobilitate foarte limitata: cca.40 grade flexie anterioară, sub 30 grade abducție, rotațiile diminuate la maxim 10-15 grade limitate prin durere – cu alte cuvinte nu putea duce mâna la gură să mănânce, îi era imposibil să se pieptene sau ducă mâna la spate, iar la bucătărie...nu putea transfera nici măcar un ibric plin cu apă de pe aragaz pe masă fără durere. Venise prin martie, după ce, la curățenia de Crăciun, a dat jos perdelele, le-a spălat în cadă și le-a pus singură înapoi, sus, ude. La un moment dat, a avut o durere și o oboseală mare în umăr "dar cineva trebuia să pună perdelele", a zis ea. A continuat astfel dificila activitate cu ambele mâini deasupra capului și la final, obosită fiind, nu a mai putut ține mâinile sus și le-a dat drumul pe lângă corp. În loc de o dulce relaxare a simțit o înțepătură vie în mijlocul umărului (N.B. tendonul lung al bicepsului brahial s-a franjurat) și a mișcat-o cu mare greutate și durere mai apoi. În ciuda faptului că timpul trecea, senzația neplăcută la utilizarea brațului a crescut în timp. Mergând pe principiul „cui pe cui se scoate” a muncit în continuare  sperând că durerea va trece de la sine. Dar nu a trecut … ba chiar s-a accentuat.

Fiind aproape de Crăciun și-a zis că va merge la doctor abia după Revelion că până atunci oricum nimeni nu are timp și mai sunt și o mulțime de lucruri de făcut. De asemenea, spera că poate chiar o să-i treacă de la sine dacă va ține brațul nemișcat la corp prins într-o eșarfă. Aparent nimic greșit, numai ca după 3 săptămâni de protecție nu mai  putea ridica mâna, îi venea din ce în ce mai greu să se îmbrace, iar dacă a încercat să spele niște geamuri forțând ridicarea brațului peste 90 grade a declanșat dureri foarte vii care au determinat-o să-l protejeze și mai mult. De aceea, pe la final de ianuarie, s-a dus la medicul de familie, a mai așteptat o săptămâna pentru medicul de recuperare și apoi după 3 zile de fizioterapie a început să o doară mai rău. Nu a povestit nimic medicului despre aceste simptome, a întrerupt tratamentul și s-a dus acasă și până în martie a fost spectatoare la înțepenirea propriului umăr. În momentul în care nu a mai putut duce nici lingura la gură și la insistenta unui fost pacient de-al meu cu aceeași problemă a decis sa vina la kineto.

Am colaborat cca 3 luni intensiv dar în cazul dumneaei nu am reușit sa obțin o flexie din scapulo-humerala mai mare de 90 grade și nici abducție mai mare de 70 cu 40-45 grade pe rotație interna și cca 15 grade de rotație externă (adică să poată mânca, îmbrăca un palton, dormi pe partea acelui umăr și îmbrăca o vestă nu un pulover... și  am tras de dânsa de 2 ori mai mult decât de oricare pacient al meu cu umăr blocat pe care l-am avut până atunci și de atunci încoace..

Ce am învățat din acest caz?

Oricât de bun ai fi ca terapeut, dacă deja se instalează o redoare marcata la umăr, ca urmare a unei imobilizări prelungite, nu o sa mai poți recâștiga maximul de mobilitate, uneori nici minimul necesar pentru activitățile de zi cu zi oricât te-ai chinui sau ai chinui pacientul.

Dacă se începe mobilizarea pasivă a umărului cât mai repede după durerea acută, uneori nici nu este nevoie de kineto pt. recuperarea deficitului de mobilitate pentru ca nu apucă să se instaleze (am avut câteva cazuri documentate care să susțină aceasta afirmație – o să povestesc o alta istorioară în acest sens)

Dacă te apuci să încerci să dezvolți forța musculară înainte de a avea întregul arc de mobilitate posibil pasiv și parțial activ riști să blochezi umărul pe mobilitatea pe care o avea când ai început exercițiile de tonifiere.

Concluzie

Pentru cei care aveți o durere de umăr supărătoare și nu puteți ridica brațul, o tendinită de biceps brahial diagnosticată sau o intervenție chirurgicală la umăr, NU AȘTEPTAȚI SĂ SE VINDECE DE LA SINE că nu se vindecă, nu țineți umărul imobilizat la trunchi permanent mai mult de 2 săptămâni DAR nici nu sperați că puteți aplica principiul "cui pe cui se scoate" forțând mișcările care sunt diminuate ca amplitudine - luați legătura cu un kinetoterapeut să vă informeze bine ce mișcări aveți voie să faceți și ce nu  și din timp în timp să vă facă mobilizări pasive, pasivo active, active și active cu rezistență și scutiți cel puțin 3 luni de recuperare după...

Pentru kinetoterapeuți - recuperați prima oara pasiv, în descărcare umărul cu tendinită spre blocare și refaceți mobilitatea și abia după aceea forța și stabilitatea.


Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut
tel - 0728238023
E-mail - claudiu.andron@gmail.com

luni, 19 noiembrie 2012

Cursuri de week-end!

Din categoria - "zi de zi"

Această pagină este cu adevărat începutul acestui jurnal de terapeut. Dacă paginile anterioare vorbeau despre situații  din anii trecuți, din cariera mea acum voi începe să intercalez și evenimente din viața mea "de zi cu zi " pe care le consider mai speciale. Fiecare din noi învățăm permanent din lucrurile mici, din situații și decizii aparent fără impact major dar despre care, odată o să ne amintim și vor reprezenta experiența. Unele din lucrurile noi din viața mea sigur mă vor influența pe termen lung. Scopul acestor gânduri scrise este de a lăsa o bornă de reper  pentru a vedea ce și cum m-a influențat și care este evoluția mea. 

În week-end am fost la un curs foarte interesant unde m-am putut convinge că filozofia după care îmi tratez pacienții este împărtășită și de alți terapeuți. Experiența a fost surprinzătoare și mă bucur să spun că acum mă simt mai confident în ceea ce știu și că drumul pe care mă aflu ca terapeut este cel bun. 

Este bine ca din timp în timp să ai și astfel de momente de reflexie în care să cauți să te raportezi la toți ceilalți să vezi tu unde te plasezi. 

Am avut multe lucruri de învățat. O să introduc elemente noi de evaluare, fișe mai interesante de urmărire pe termen lung, mai multă rigurozitate și o să îmi diversific bagajul de abordări. 

Cursul la care am fost a fost despre "lombalgia cronică". Nu am aflat lucruri fundamental noi ci mai degrabă cum să remodulez ceea ce deja făceam în funcție de anumite realizări/câștiguri și să îmi stabilesc mai clar și mai exact obiectivele. 

Nu pot spune despre multe cursuri că au reușit să îmi schimbe modul de abordare dar acestă cred ca a avut acest efect. Sper să am pacienți mai ... fericiți de acum în colo care să simtă clar că cineva are grijă de durerile lor și că în, egală măsură, le înțelege durerea și poată să-i învețe cum să și-o controleze singuri. 

vineri, 2 noiembrie 2012

Particularități ale mersului pe jos la persoanele cu hiperlordoză


Din categoria - „Bombă cu ceas”


Există în literatura de specialitate la capitolul mers descrise o mulțime de tipuri de oscilații ale membrelor inferioare - unul față de celălalt sau față de membrele superioare, ale bazinului, ale trunchiului, ale centrului de greutate, ale centurilor – centura pelviană față de centura brahială, etc. La început ți-este greu să le ții minte pe toate, apoi începi să le percepi individual, pentru ca mai apoi să te lovească ceea ce iese din tipare. Acest lucru cere timp și mult exercițiu. 

Cea mai ușoară modalitate de a urmări și evalua secvențialitatea mersului la diferite tipologii de persoane este în parc  sau pe stradă -  fără a mai fi obstruat de spațiu insuficient din unele cabinete, de controlul voluntar al pașilor pe distanțe scurte, de lipsa unui covor rulant pe care sa poți observa mersul profil și spate simultan cu camere video sau de senzația de stânjenire pe care unele persoane o pot avea când știu ca sunt urmărite vizual de cineva. În parc sau pe stradă poți vedea oameni care se grăbesc, care accelerează sau frânează deplasarea, care sunt obosiți și nu mai pot, cu dureri de spate sau de picioare, la diverse vârste, pe tocuri, cu pantofi sport sau pe role. 

Încă din facultate am avut un profesor care ne spunea sa fim atenți pe stradă pentru că, de-a lungul unei zile, putem vedea mai multe cazuri patologice (entorse vechi, dureri lombare, de genunchi sau inegalități de membre, genuu valgum varum, picior plat sau hiperscobit, mers digitigrad, stepat sau cosit, s.a.m.d.) decât într-o săptămână de practică în spital. De atunci mersul de dimineață spre serviciu îl fac concentrându-mă și analizând biomecanica mersului persoanelor din fața mea. Uneori contactul vizual poate fi de câteva secunde – de aceea încerc să văd prima oară deficitele generale și apoi, dacă mai este timp, să observ cauza lor.

Am observat astfel 2 tipuri de oscilații preponderente la nivel lombo-pelvin. Unele persoane înaintează ducând membrul inferior înainte din articulația coxo-femurală, coloana lombară și articulațiile sacro-iliace participând destul de puțin, doar pentru orientarea acetabulului spre direcția de mers, altele fac o rotație amplă lombar, proiectează tot hemibazinul de partea membrului oscilant anterior utilizând destul de multă mobilitate lombară și sacro-iliacă iar flexia din șold este cu mult mai redusă. Acest al doilea tip de „înaintare” preponderent din lombar și bazin l-am întâlnit la persoanele cu hiperlordoză sau la cele care încep să obosească destul de tare. Dar nu toate persoanele cu hiperlordoză în au. Excepțiile au fost acei bărbați  cu abdomenul proeminent și femeile însărcinate care au blocată coloana lombară și flancurile. La ei rotația axială a coloanei fie este aproape  inexistentă, fie urcă deasupra joncțiunii toraco-lombare spre ultimele coaste adevărate. În această situație, la oboseală, acele persoane vor descrie probleme legate de respirație, blocaj ale diafragmului, dureri intercostale medii sau joase, iar primii (cei cu hiperlordoza dar cu coloana lombară blocată) contracturi pe piriform sau alți rotatori externi ai șoldului = dureri în fesă.

Cei cu hiperlordoză care vin la tratament vor descrie dureri generate de mersul pe jos la nivelul ligamentelor ilio-lombar sau al articulațiilor unciforme sacro-lombare cu oboseală marcată pe parabertebrali. Dacă au și un început de hernie de disc, de regulă, li se recomandă să nu mai facă rotații axiale ale trunchiului…Dar ei așa merg!!! Fără exerciții de retonifire a componentei de rotație a musculaturii paravertebrale tonusul paravertebral va scădea, rezistența la mers va scădea, durerile vor apărea la deplasarea pe distanțe din ce în ce mai scurte iar agravarea herniei de disc va fi iminentă. Tipologia mersului nu o poți modifica chiar așa de mult …așa că unul din obiectivele programului de recuperare trebuie să fie tonifierea în regim de rezistență a paravertebralilor pe componenta lor de rotație dar fără a încărca discul cu greutatea corpului (din poziții de decubit sau în apă).

CE-AM ÎNVĂȚAT? 

Persoanele cu hiperlordoză utilizează o mișcare mai amplă de rotație toraco-lombară și glisare sacroiliacă în timpul mersului. De aceea pot dezvolta dureri la baza coloanei vertebrale direct proporționale cu distanța parcursă. Durerile vor apărea mai repede dacă viteza de deplasare este mai mică (ex. = mersul pe lângă un bătrân, mersul prin magazine)sau dacă rezistența la efort a mușchilor paravertebrali e scăzută.

 Soluție – retonifierea în regim de rezistență a componentei de rotație paravertebrale + a musculaturii care prinde centura pelviană de coloană și torace.

ÎNTREBARE / Provocare – se menține același pattern și la mersul pe tocuri?! Ce și cum se modifică? …..

marți, 30 octombrie 2012

Junghiurile intercostale, setea de aer și ciorba de fasole



Din categoria – „Unde dai și…unde crapă”

Acum 2 ani mi-a intrat un pacient înalt în cabinet, 1,90 m cca 90 kg, cam pe la 60 de ani, proporțional la prima vedere. A fost trimis de un prieten care îmi era pacient pentru a încerca încă ceva mișcare... De 6 luni avea dureri toracice, intercostale care, uneori, se accentuau până nu mai putea respira – cu toate stările de angoasă asociate lipsei de aer. Cu o astfel de durere a venit la mine la cabinet în acea seară.
 Avusese un coleg de facultate care făcuse un infarct, ceea ce l-a speriat puțin și a început să încerce să descopere cauza acelor dureri pentru a scăpa de ele. Făcuse o mulțime de investigații, fusese la cardiologie dar problemele cardiace erau sub control medicamentos și nu ele erau de vină, făcuse endoscopii, radiografii pulmonare și toracice și sigur nu avea cancer pe nicăieri dar s-a observat o pluritasare vertebrală toracică cu diminuarea spațiilor găurilor de conjugare și osteofite bine reprezentate care, probabil, jenau uneori nervii intercostali.  Făcuse un calup de fizioterapie și kinetoterapie de 10 ședințe și, din nefericire, toate durerile s-au accentuat spre finalul perioadei de recuperare ceea ce l-a determinat sa fie destul de reticent de a mai încerca mișcarea ca terapie. De aceea nu a mai făcut deloc mișcare și se simțea din ce în ce mai lipsit de vitalitate, dar dacă se apuca de gimnastică durerile reveneau. Așadar, la recomandările calde ale unor prieteni a încercat din nou terapia prin mișcare asistată de specialist.

La examinarea globală am observat ca pielea de pe abdomenul lui era foarte întinsă iar acesta era globulos ca la ca la un batracian și se bomba ciudat când era în decubit ventral, dar nu avea probleme hepatice, nu avea ciroză sau hepatită C sau B, ci doar în ziua aceea era „puțin”  balonat. Respira greu și sacadat. 

Întâmplarea a făcut ca să fi făcut o combinație nefericită de alimente cu câteva zile înainte, să fi fost foarte balonat și să urc scările de la metrou. Mi s-a părut o eternitate, cumplit de greu și simțeam cum îmi ieșeau ochii afară din orbite la fiecare pas. Când am ajuns sus nu mai aveam aer dar nici nu mai puteam respira, amplitudinea de mișcare a diafragmului meu era foarte mult diminuată, iar respirația era foarte scurtă, sacadată și extrem de ineficientă.

Astfel, în prima ședință, 30 min au fost dedicate exclusiv unui bun masaj abdominal pe traiectul intestinului gros, cu rugămintea că, dacă simte nevoia de a da „vânturi”, să o facă fără menajamente, apoi 10 minute de exerciții de respirație și puțină terapie manuală de stimulare a diafragmului cu încercarea de a coborâ mai eficient calotele Rezultatul a fost mai bun decât m-am așteptam – 3 zile fără dureri. Cum au apărut iar – după o excelentă ciorbă de fasole (dacă l-ați fi auzit cum povestea despre ea, ați înțelege cum nici o durere nu poate fi destul de mare să facă un pofticios să renunțe la anumite alimente despre care știe clar că îi fac rău…)
Când venea balonat facem masaj, când venea fără abdomen proeminent făceam gimnastică profilactică pentru tonifiere generală și astfel luni bune durerile au fost ținute sub control.

Ce am avut de învățat de la acest pacient – Cauza durerilor poate fi un efect al unui „domino” mult mai complex (destul de simplu în acest caz). Nu trebuie să te hazardezi din prima la a trata ce pare a fi evident ci să îți pui întrebarea „Dacă are o problemă veche și doar de curând are dureri, atunci problema veche e responsabilă sau o compensare apărută de curând?”…uneori tratând ce a apărut nou, face ca problema veche să nu mai fie atât de supărătoare.  Dar e valabil și invers…o problemă veche și nebagată în seamă produce dureri mici care cer compensări din partea corpului, compensări care pot genera la un moment dat dureri mari la distanță de problema inițială. Focalizarea pe tratarea compensării va face ca acel pacient să revină cu aceeași durere la intervale regulate de timp, motiv pentru care trebuie să cauți cauza în altă parte. Aici flerul terapeutului este cel care il face să aleagă ce tratează mai întâi - cauza sau compensarea?!

În loc de concluzie -  un masaj abdominal bun poate scăpa pe cineva de nevralgii intercostale sau…dacă te forțezi să nu dai „vânturile” când îți vine și faci combinații alimentare pe care stomacul tău nu le mai poate digera corespunzător să nu te miri dacă o să ai dureri de torace și lipsă de aer !!!


Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut
tel - 0728238023
E-mail - claudiu.andron@gmail.com

miercuri, 17 octombrie 2012

Lipsa de somn si tonusul muscular



Din categoria – „workaholic”


Am avut o pacienta cu probleme lombare care s-a recuperat destul de repede. Apoi am început ședințele de profilaxie. Având o meserie preponderent statică ne vedeam de 2 ori pe săptămână pentru a preveni efectele sedentarismului, iar dânsa chiar a câștigat foarte mult în foarte scurt  timp la capitolul forță în regim de rezistenta și forță în regim de viteză. Mă tot gândeam cum să-i fac ședințele mai dinamice pentru a fi o continuă o provocare pentru ea. 

La un moment dat a venit extrem de obosită. Am încercat să facem exerciții cu rezistență și am simțit la mână că musculatura nu răspundea la mișcare ca altădată. Am făcut atunci doar exerciții cu propria greutate  dar și acestea au mers extrem de greu. Când am încercat exercițiile pentru  paravertebrali, au părut foarte grele. Atunci am oprit ședința și am încercat sa aflu care este cauza. Mai lucrasem cu ea obosită, dar niciodată cu un astfel de tonus scăzut . Am aflat ca dormise 3 nopți la rând doar 3-4 ore pe noapte. A fost de ajuns ca musculatura să nu poată executa nici 25% din ceea ce făcea „în joacă” cu câteva zile în urmă. Acest lucru pe care l-am simțit m-a derutat și speriat puțin. Citisem că ar fi posibil dar nu întâlnisem până atunci. O luasem ca pe o glumă în trecut. Astfel am înțeles o  alta poveste a unei paciente care a făcut o hernie de disc cervicala după un drum dus-întors in America în 4 zile. La revenire nu a putut dormi deloc în avion. În momentul în care a ajuns acasă și a scos bagajul din taxi aproape l-a scăpat. I-a oprit totuși căderea cu o contracție bruscă a musculaturii brațului ceea ce i-a provocat hernia cervicala. Lipsa de reactivitate musculară adecvată a fost cauzată de lipsa odihnei de calitate. 

În concluzie – lipsa somnului poate atrage după sine scăderea tonusului, echilibrului muscular și a stabilității articulare. Încercarea de a „trage de tine” pentru a depăși situația prin neglijarea repetată a orelor de somn poate determina apariția unor accidente fizice și/sau a unor modificări fiziologice (de reglare a activității organelor interne) greu de prevenit, cu consecințe generale nefaste și extrem de greu de recuperat ulterior.