luni, 10 decembrie 2012

Cadouri generatoare de scolioză




Eram în primii ani după terminarea facultății și eram fericit pentru orice evaluare posturală la care nu găseam probleme evidente de statică vertebrală la copii. De aceea, îmi amintesc de un caz aparte: fetița unor prieteni la care ajungeam o dată la 3-4 ani,  pe care am evaluat-o prima oară când avea aproape 6 ani. Un copil normal, fără tendințe spre scolioză, fără sechele de rahitism, destul de înaltă pentru vârsta ei, încă destul de mobilă, poate prea mobilă, căreia nu îi plăcea să iasă afară la joacă, dar care iubea telenovelele. Am fost bucuros să anunț părinții că nu au motive de îngrijorare la acel moment. Am repetat evaluarea peste 3 ani și am găsit o scolioză destul de evidentă cu torsiune vertebrală (cu o mică gibozitate la aplecarea înainte din poziția ortostatică =  „în picioare”). 

A fost un mic șoc și pentru mine și pentru părinți, care nu observaseră schimbările produse în ultimii ani și datorită intimității crescute pe care o acordau fetiței, hainelor largi purtate preponderent de tânăra domnișoară dar și pentru că se relaxaseră după ultima evaluare.
La aplecarea înainte se poate observa o parte din torace ridicat
 = gibozitate= scolioză cu rotație vertebrală

Am avut o lungă discuție și cu părinții și cu fetița despre cum stă pe scaun la școală sau acasă, cum doarme, ce și cum se joacă….. și nu am putut găsi nimic ciudat care să justifice acea deformație a colonei vertebrale, fără traumatisme în ultimii ani, fără stat exagerat de mult pe scaun la teme sau jucat la PlayStation (pe care nu îl avea), cu alte cuvinte - fără alte cauze aparente. Obosit de încercat de descoperit cauza am rămas de vorbă cu părinții pentru a stabili cam ce ar trebui făcut din punct de vedere al recuperării ulterioare prin kinetoterapie iar domnișoara s-a dus la ea în cameră. Înainte să plec am trecut pe la ea să îmi iau rămas bun. Când am deschis ușa am văzut-o pe scaunul de birou rotată mult spre dreaptă și uitându-se în dreapta sus la televizorul  prins în perete cam la 2 m înălțime (singurul loc unde ar fi avut loc la ea în cameră), televizor pe care îl primise cadou cu un an în urmă, ca urmare a rezultatelor foarte bune la învățătură. Stimulată fiind de multitudinea telenovelelor pe care le putea urmări dacă-și menținea rezultatele la învățătură, se mobiliza excelent în pauzele publicitare și în timpul dintre seriale și studia intens și cu spor pentru 20-30 de minute iar apoi 40-50 min. stătea într-o permanentă rotație spre „sursa” deviației coloanei sale vertebrale.

Chiar după ani de terapie și renunțat la televizorul din cameră scolioza nu a mai putut fi total îndreptată și asta doar după un an de "stat aiurea" pe perioada a 1-2 pusee de creștere.

Ce am învățat din această experiență?!

Se poate face și dezvolta o scolioză și dacă menții poziții asimetrice destul de mult timp cu rezultate aproape permanente asupra coloanei vertebrale.

Este mai ușor să previi formarea și agravarea unei scolioze decât să o tratezi după ce s-a instalat.

Dacă părinții oferă excesiv de multă intimitate, nu discută despre modificările corporale ce apar odată cu vârsta, nu își observă copilul cu neutralitate riscă să nu observe la timp apariția unor deformări cu tendință de permanentizare ale coloanei vertebrale.

Recomandări pentru părinți
-  să măsoare la 2-3 luni copilul observând și notând creșterea lui în înălțime chiar până la vârsta de 18-19 ani;
- să stimuleze copilul la activitate fizică mai intensă după perioadele de creștere în înălțime, pentru prevenirea destabilizării coloanei;
- să adapteze permanent înălțimea scaunului și a mesei la care sta copilul conform înălțimii pe care o are;
- să verifice postura copilului pe perioada de efectuare a temelor dar și atunci când se joacă pe telefon, PlayStation sau calculator și nu permită menținerea unor posturi asimetrice lung timp, statului pe scaun sau în fotoliu mai mult de 40 min. la rând etc.; (pentru a cunoaște mai bine ce este normal, este bine de luat legătura cu un kinetoterapeut pentru a le explica aceste lucruri),
- să observe cu neutralitate dacă în poziția ortostatică [în picioare, călcâiele apropiate, genunchii extinși, mâinile pe lângă corp, capul în poziție maxim ridicată, privirea înainte (fără a ridica bărbia)] -  linia umerilor este paralelă cu linia șoldurilor și cele două cu solul, dacă abdomenul este sau nu proeminent, zona lombară este sau nu prea bombată sau spatele prea cocoșat sau drept ca o linie, dacă din spate, creștetul, linia gâtului, linia coloanei, pliul interfesier, linia dintre genunchi și linia dintre călcâie sunt pe aceeași verticală, sau din lateral – mijlocul urechii (tragusul), mijlocul umărului, mijlocul șoldului , genunchiul și glezna se afla pe aceeși linie. Dacă observă orice dezaliniere este momentul să sune un kinetoterapeut pentru o evaluare posturală.
 
-  să ceară ajutorul unui kinetoterapeut dacă observă sau crede că observă anomalii de aliniere ale coloanei vertebrale, toracelui sau membrelor;
Am spus mai sus „cu neutralitate” pentru că trebuie evitată fie situația în care „puiul” este perfect iar părintele îl privește admirativ, fie situația în care părintele este excesiv de critic. 


Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut
tel - 0728238023
E-mail - claudiu.andron@gmail.com 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea dumneavoastră contează!